Fibroza hepatică

Fibroza este considerătă elementul cheie de la baza tulburărilor funcţiei hepatice şi mai ales a distorsiunilor arhitecturale cu rol în hipertensiunea portală. Fibrogeneza este un proces complex iar etapele cele mai importante sunt: acumularea proteinelor matricei extracelulare, contracţia tisulară şi modificările fluxului sanguin. Înţelegerea mecanismelor care stau la baza procesului de fibrogeneză este importantă pentru stabilirea obiectivelor terapiilor antifibrotice. Cicatricile progresive ca răspuns al leziunilor persistente hepatice conduc la ciroză, cu dezorganizarea arhitecturii normale a ficatului prin benzile de fibroză, noduli parenchimatoşi şi distorsiuni vasculare. Din acest motiv, fibroza hepatică este un parametru central care exprimă severitatea bolilor hepatice indiferent de etiologie; este un element cheie ce prezice evoluţia bolilor hepatice spre ciroză.

În cadrul mortalităţii generale, ciroza este a 7-a cauză de deces. De asemenea, ciroza predispune la dezvoltarea carcinomului hepatocelular, un neoplasm agresiv ce produce decesul în câteva luni în lipsa unui diagnostic precoce. De aceea, fibroza hepatică este un criteriu major pentru iniţierea tratamentului etiologic al bolilor cronice hepatice.

Fibroza hepatică este mult mai frecventă în comparaţie cu estimarea ei clinică. Chiar formele histologic avansate pot fi asimptomatice; o dovadă este faptul ca ciroza este întâlnită în 10% din autopsii. Din acest motiv, diagnosticul precoce al cirozei pe baza manifestărilor clinice nu este de cele mai multe ori posibil. Metode de identificare ale cirozei în stadiul compensat pot stabili prevalenţa reală a acesteia. Procesul de fibrogeneză presupune cunoaşterea mai multor etape distincte:

(1) caracterizarea componentelor ţesutului fibrotic cicatricial, în special, matricea extracelulară;

(2) identificarea elementelor celulare responsabile de producerea matricei extracelulare şi descrierea modului lor de răspuns ȋn faţa leziunilor hepatice. Dintre elementele responsabile, celulele stelate deţin un rol de bază;

(3) înţelegerea rolului factorilor solubili, citokinelor, peptidelor şi matricei extracelulare în procesul de vindecare;

(4) recunoaşterea elementului dinamic al ţesutului fibrotic, fibrinoliza, detrminată de proteazele matricei extracelulare şi apoptoza celulelor efectoare.