Testele serologice (biomarkeri)

Markerii serici oferă posibilitatea estimării neinvazive a întinderii leziunilor hepatice şi astfel pot evita riscurile determinate de puncţia hepatică. În funcţie de elementele pe care le reprezintă există două categorii de biomarkeri. Markerii direcţi sunt reprezentaţi de componentele structurale ale ţesutului fibrotic şi mediatorii inflamatori ce intervin în procesul fibrogenezei. Markerii indirecţi reflectă consecinţele hepatice ale fibrozei cum ar fi hipertensiunea portală.

Pentru a fi sensibili şi specifici, deci ideali în diagnosticul fibrozei hepatice, biomarkerii trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii:

Pe baza unor calcule de probabilitate s-au dezvoltat indicatori şi scoruri care au inclus diferite variabile : raportul AST/ALT, Scorul Pohl, Indicele APRI, Scorul Bonacini etc. Mai recent, s-au folosit modele multicomponente care combină moleculele specifice matricei extracelulare cu probele biochimice hepatice şi alţi factori de risc (vârstă, sex) în diferite formule matematice, cu valoare diagnostică mai mare Principalele modele folosite sunt: FibroSure, Fibro Max, FIBROSpect II, Scorul Forns, Hepascore, Algoritmul Grupului European pentru Fibroză Hepatică (ELFGA).

Indicele APRI a fost calculat dupa formula: APRI = AST (/LSN) × 100/ Trombocite (10 9)/L; Capacitatea predictivă a testului pentru fibroza semnificativă (F ≥2 Metavir) a fost 76.3% AUROC= 0.763,CI 95% [0.660-0.866], pentru fibroza severă (F≥3),81.7%, AUROC = 0.817, CI 95% [0.802-0.937] şi pentru ciroză F=4, 87.8%, AUROC = 0.878, CI 95% [0.809-0.948].

Corelaţia nonparametrică Kendall între fibroza Metavir şi fibroza determinată cu ajutorul indicelui APRI a fost semnificativă 0,512 (p<0.001)

Dezavantajul major al scorului APRI este folosirea în formula de calcul a valorii superioare normale pentru aminotransferaze. Valoarea superioară normală nu este standardizată şi nu este reproductibilă între laboratoare. Limita superioară a normalului aminotransferazelor poate varia de la 26UI/l la femei, la 66 UI/l la bărbaţi.

FibroMax (Biopredictive) reprezintă un marker complex ce determină simultan 5 teste:

FibroTest : pentru diagnosticul fibrozei hepatice;

ActiTest : stabileşte gradul de inflamaţie şi necroză hepatocitară;

SteatoTest : cuantifică steatoza hepatică;

AshTest : util în prezicerea hepatitei severe alcoolice;

NashTest : pentru steatohepatita nonalcoolică.

Capacitatea diagnostică a FibroMaxului în detectarea stadiilor semnificative de fibroză (F≥2) a fost 87.2 %, AUROC = 0.872, CI 95% [0.809 –0.933], a fibrozei severe (F≥3) a fost 87.8 % , AUROC = 0.878, CI 95% [0.827-0.955] şi a cirozei (F=4) a fost 90.1% AUROC = 0.901, CI 95% [0.838-0.965], rezultate superioare indicelui APRI

Utilitatea clinică a acestor teste este screeningul rapid al pacienţilor cu fibroză semnificativă, indicaţia majoră a tratamentului etiologic şi urmărirea periodică a evoluţiei bolii hepatice prin repetarea lor periodic. Astfel, biomarkerii sunt foarte aproape de a deveni metode de primă linie pentru diagnosticul şi monitorizarea fibrozei hepatice.